Mi-am adus aminte, în liceu jucam poker, destul de bine. Cui îi place viaţa îi place şi poker-ul sau alte jocuri sau activităţi ce stîrnesc trăiri similare. ( cred că e vorba de adrenalină). Spun “ similare” pentru că ăsta e cuvîntul cel mai deştept care-mi vine-n cap la ora asta. În viaţă e ca la poker. Ţi se dau nişte cărţi, fă ceva cu ele! Mai cere, mizează, mergi la cacealma, sau spune pas! Să nu te trădeze faţa, oricum e vorba de imagine pînă la un moment dat... şi mai încolo.
Şi după ce joci, să nu te lovească neputinţa neprihănit(ului)-(ei)!! Căci ai avut A-sul de treflă în mînă, ca orice iubitor de orice. Şi ştii cvum se fac cărţile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu