Cum părul
începuse să-mi crească peste urechi, era firesc să mă tund. De obicei merg la o
frizerie de pe lângă Galla, ce seamănă cu frizeriile de pe vremea lu’ Ceaşcă.
Chiar e de pe vremea lu’ Ceaşcă,
frizeriţe bătrâne, mai atente, se vede
că lucrează acolo de-o viaţă. Au chiar şi o şefă cu figură de curvet, d-aia
care deşi ştie că i-a trecut vremea ea tot insistă. Şi de ce nu?
În fine , zic să mai schimb şi merg la o frizerie de cartier din Valea Roşie. Intru în frizerie, doar jumătate din becuri erau aprinse, cred că făceau economie. Două frizeriţe beleau ochii la o emisiune pe canal D cu iubiri, desparţiri, drame şi alte mizerii pentru femei private de afecţiune sau cum se spune “iubite şi abandonate”. Una din ele, gravidă, părea pe picior de plecare dar o reţinea deznodământul soap-ului. Afişa o figură austosuficientă. Cealaltă frizeriţă, care urma să mă tundă, o brunetă încruntată pe la 25 de ani cu privire rece şi buze subţiri. “Am belit-o” îmi zic în gând. Îmi era prea lene să caut alte frizerii. Dau să mă aşez pe scaun dar nu direct pe stropii de apă de pe el. Îi şterg ostentativ cu mâna. Nu era scaun de frizer, evident. Jos, prins pe gresie, un T pe care ar fi trebuit să-mi pun tălpile în cazul în care acestea ar fi avut 5 cm. Pe tăblia de sub oglindă două tipuri de păr, cred că de la toţi clienţii de peste zi. După ce mă sugrumă cu prosopu’ ăla de hârtie îi spun brunetei cum cum să mă tundă, cu 3 în părţi şi la spate, pierdut, iar sus din foarfecă. Tipa pune mâna pe maşina de tuns şi jap, îmi trage o dungă deasupra urechii uitându-se la televizor în acelaşi timp. La televizor o divă povestea cum, după ce s-a desparţit de iubit şi-a pus silicoane şi şi-a făcut implant la buze. Mai bine îşi făcea implant de creier zic, gândindu-mă că oricum s-a dus pe pulă tunsul meu şi că până la urmă nu-mi stă rău periuţă. Dar de ce? Că şi eu mi-aş face implant în buze zice bruneta. Stai liniştită, că-ţi stă bine cum eşti, plus că cine te place te place şi aşa îi spun, gândindu-mă că poate-i distrag atenţia de la televizor şi o fac să fie mai atentă pe unde dă cu sapa şi poate scap cu urechile întregi. Ei bine, începe bruneta mea cu buze subţiri să-mi explice că de fapt nu ar face treaba asta ca să placă băieţilor ci doar aşa pentru ea, că e o chestie psihologică, că s-ar simţi ea mai bine. Bine-nţeles că nu-i spun că de fapt tot aia e şi că ar trebui să se placă aşa cum e, că dacă şi-ar băga botox în buze ar vrea dup-aia să-şi pună şi silicoane, la solar nu e cazu’ şi aşa mai departe, tot nefericită ar fi şi tot la emisiuni d-astea s-ar uita. În schimb, uitându-mă în oglindă şi vâzând ce s-a ales de freza mea de narcisist îi spun: “ mă, cel puţin, zi mersi că n-ai buze reci”. “Ba le am!” vine rapid replica. Am lăsat un leu bacşiş. Mâine caut o frizerie să-mi repar părul.
În fine , zic să mai schimb şi merg la o frizerie de cartier din Valea Roşie. Intru în frizerie, doar jumătate din becuri erau aprinse, cred că făceau economie. Două frizeriţe beleau ochii la o emisiune pe canal D cu iubiri, desparţiri, drame şi alte mizerii pentru femei private de afecţiune sau cum se spune “iubite şi abandonate”. Una din ele, gravidă, părea pe picior de plecare dar o reţinea deznodământul soap-ului. Afişa o figură austosuficientă. Cealaltă frizeriţă, care urma să mă tundă, o brunetă încruntată pe la 25 de ani cu privire rece şi buze subţiri. “Am belit-o” îmi zic în gând. Îmi era prea lene să caut alte frizerii. Dau să mă aşez pe scaun dar nu direct pe stropii de apă de pe el. Îi şterg ostentativ cu mâna. Nu era scaun de frizer, evident. Jos, prins pe gresie, un T pe care ar fi trebuit să-mi pun tălpile în cazul în care acestea ar fi avut 5 cm. Pe tăblia de sub oglindă două tipuri de păr, cred că de la toţi clienţii de peste zi. După ce mă sugrumă cu prosopu’ ăla de hârtie îi spun brunetei cum cum să mă tundă, cu 3 în părţi şi la spate, pierdut, iar sus din foarfecă. Tipa pune mâna pe maşina de tuns şi jap, îmi trage o dungă deasupra urechii uitându-se la televizor în acelaşi timp. La televizor o divă povestea cum, după ce s-a desparţit de iubit şi-a pus silicoane şi şi-a făcut implant la buze. Mai bine îşi făcea implant de creier zic, gândindu-mă că oricum s-a dus pe pulă tunsul meu şi că până la urmă nu-mi stă rău periuţă. Dar de ce? Că şi eu mi-aş face implant în buze zice bruneta. Stai liniştită, că-ţi stă bine cum eşti, plus că cine te place te place şi aşa îi spun, gândindu-mă că poate-i distrag atenţia de la televizor şi o fac să fie mai atentă pe unde dă cu sapa şi poate scap cu urechile întregi. Ei bine, începe bruneta mea cu buze subţiri să-mi explice că de fapt nu ar face treaba asta ca să placă băieţilor ci doar aşa pentru ea, că e o chestie psihologică, că s-ar simţi ea mai bine. Bine-nţeles că nu-i spun că de fapt tot aia e şi că ar trebui să se placă aşa cum e, că dacă şi-ar băga botox în buze ar vrea dup-aia să-şi pună şi silicoane, la solar nu e cazu’ şi aşa mai departe, tot nefericită ar fi şi tot la emisiuni d-astea s-ar uita. În schimb, uitându-mă în oglindă şi vâzând ce s-a ales de freza mea de narcisist îi spun: “ mă, cel puţin, zi mersi că n-ai buze reci”. “Ba le am!” vine rapid replica. Am lăsat un leu bacşiş. Mâine caut o frizerie să-mi repar părul.
A, frizeria domnişoarei cu buze reci e în spatele complexului Dacia, lângă o geamgerie şi o terasă unde i-am spus o dată ospătăriţei, la o bere, că porţia de hamsii e cam mică şi mi-a zis că nu-i nimic, dacă vrem ne mai aduce pâine.
Şi încă una scurtă tot cu frizeri. Ştiu pe cineva care s-a sculat de pe scaunul frizerului (frizeriţei) şi a plecat înjurând şi tuns pe jumătate . Eram acolo. Motivul? Maşina cu care îl tundea bâzâia prea tare şi frizeriţa nu avea altă maşină de tuns. “ Hai sictir fă'! ce mama dracu’, zici că suntem în hală la Electro! ”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu