Ca şi acum

Umbrelor noastre, viselor albastre le facem loc.

Prăjituri

Cu o floare nu se face primăvară, dar cu un zâmbet?
 Cu un zâmbet se face atâta primăvară încât chiar dacă ţi-ai feri privirea aş gasi-o de fiecare dată când închid ochii.
Mie îmi place Tarkovsky, cred că de la tatăl meu, spuse ea, şi lui îi place. Ne despărţeau trei prăjituri, îşi comandase două, una cu mere şi una cu ciocolată. Eu, să fac o impresie potrivită, un diplomat.  Terasa cofetăriei era aproape în stradă şi avea nişte fotolii nu prea confortabile, dintr-o imitaţie de împletitură, ceva de plastic, aveau în schimb pernuţe. Mie Transformers, e cu roboţi,  i-am răspuns aducându-mi aminte că mi-a luat cam două săptămâni să văd Călăuza. Eram sigur că nu o să termine nici o prăjitură şi ea ştia asta din clipa în care le-a comandat.
......
Oamenii din faţa mea

    

Heat

 Nu întâmplător mi-am adus aminte de o discuţie avută cu ceva timp în urmă cu un prieten despre filmul Heat. Filmul e cu De Niro şi Al Pacino şi se spune despre el că e filmul preferat al ţăcăniţilor periculoşi. Adică era filmul preferat al câtorva nevrozaţi din America, din categoria când mergem la şcoală să nu uităm încărcătoarele de rezervă la uzi-uri că poate apare şi poliţia şi trebuie să avem muniţie. Bun, filmul e de fapt despre aceste două personaje, good guy Al Pacino şi bad guy De Niro, primul poliţist şi al doi-lea spărgător de bănci ( nu în stilul lui Cârţu). Discuţia era că personajele semănau foarte mult între ele, cumva tipic. Erau ambiţioşi, meticuloşi în ceea ce făceau şi cumva atât de dedicaţi încât practic nici unul nu avea altă viaţă.  Adică viaţa lor particulară era varză, altfel profesionişti fiecare pe tarlaua lui. Nu mai ţin minte dar cred că la sfârşit mor amândoi şi nu de bătrâneţe. Şi aici era discuţia, eu susţineam că de fapt erau cumva nişte dobitoci amândoi pentru că nu aveau limită, practic puteau avea totuşi o viaţă liniştită dacă nu aveau pornirea aceea de genul .....nu ştiu, culegi pere, ai umplut coşul şi mai vezi o pară şi te întinzi s-o iei şi p-aia şi verşi tot coşul, adică dă-o dracu de treabă, unii chiar nu ştiu când să renunţe. Mai mult, nu-şi iubeau femeile, adică măcar pentru ele puteau  cel puţin să nu moară. Amicul pe de altă parte, susţinea că nu, tocmai caracteristica asta îi făcea să fie ceea ce sunt şi că mulţi dintre marii oameni, spre exemplu cei de ştiinţă sunt aşa, adică dedicaţi 100%. Şi de aici o mie de filosofii. Şi gata.  

Meseriaşul

 La noi la români, termenul de  "meseriaş" are parcă o semnificaţie puţin aparte. Fie că e mecanic, zugrav, instalator...etc,  trebuie să fie musai meseriaş. Ei bine şi meseriaşii ăştia parcă sunt toţi la fel, cel puţin dintr-un punct de vedere. Spre exemplu: trebuie să schimbi un coclender la maşina de teleportat în timp, că ai un drum de făcut, să vezi pe cineva că altă şansă nu ai ..să spunem.
Vine meseriaşul. Se uită lung la problemă, face o faţă lungă şi spune:
- Da domnule, trebuie schimbat ceva aici în panoul de control al coordonatelor. Unde doriţi să călătoriţi?
-  În viitor.
- Aaaaa, da, păi se vede. Trebuie să schimbăm convertorul magnetic din panou, câteva siguranţe şi gata!
- Şi gata?
-Gata!
- Bun, atunci dau fuga la magazinul cu piese pentru maşini de teleportat să iau ce trebuie. Cât mă costă?   Lasă domnule că ne înţelegem noi, spune meseriaşul. Piing! prima fază enervantă: "lasă că ne-nţelegem" Deci când spune, lasă că ne-nţelegem noi,  trebuie pus punctul pe i căci altfel apar surprize.
 2- Când faci necesarul de materiale, piese, poţi fi sigur că oricum o să mai trebuiască ceva. Ceva tot o să lipsească. gen:  E gata?  " Da, e gata dar nu e gata. Mai trebuie un conector de înaltă tensiune daaar.....  " ei şi aici te loveşte aşa cum ştie meseriaşul român mai bine. Dar ce? îl întrebi. " dar trebuie să fie d-ăla în formă de romb, să fie mov şi nu prea şi să aibă 11 picioruşe, 4 mici şi 7 mari, nu prea se mai găsesc în comerţ că nu se mai fac...." Buuum! Gata! te gândeşti, apocalipsa, s-a dus dracu toată treaba, aterizez în preistoric.. şi începi  deja să te rogi la Odin să-l roage pe Dumnezeu să-i spună lu' Buddha să-ţi scoată dracului în cale un conector d-ăla de nu se mai fabrică.  După care meseriaşul face o mică pauză în care îşi pune mutra de om sigur pe el şi spune: " Dar staţi lininiştit, am eu unul la mine, exact ce vă trebuie."   Să-ţi moară mă-ta! Mori în chinuri! ...vorba unui prieten mai vechi.
 De asemenea, mai e meseriaşul " lasă că merge aşa" dar pe acesta îl ştim prea bine.