Girvill

Inspiraţie jivină

2012-03-04T18:08:00.012-08:00

Am văzut la televizor că prin Bucureşti sau pe undeva pe lîngă, a avut loc un scandal la o pupăciune de icoane. Nimic spectaculos, ca de obicei, doar că icoana era “icoana cu trei mîini”. Freak! am zis. Trei mîini la o icoană?? Ce face cu trei mîini? Puţină decenţă! Cu una-ţi dă, cu una-ţi ia şi cu a treia? Pe care s-o pupi prima? Apropo, ăia care pupă mîna popilor, s-au gîndit vre-odată că poate aia e mîna cu care se şterge la cur? Revenind la misterul celei de-a treia mîini am gasit explicaţia pe-un site bor: cum că nu ar fi mîna maicii domnului, cea care e reprezentată în icoană ci ar fi mîna sfîntului Damaschin. Mai rău!! Mîna lu' Damaschin sub fusta vieţii creştin-ortodoxe!

Povestea e tipică oricum, Damaschin ăstuia, iconoplastician de meserie printre altele, îi tăiase unu mîna că făcea gît şi nu ştiu ce sfînt i-a lipit-o la loc şi în semn de mulţumire şi-a vîrît-o artistic într-o icoană. Bine că nu i-a tăiat pula.

Trei mîini sunt mai bune decît două sau,
icoana Robertei Anastase numărînd voturi pe degete

Povestea aici http://www.crestinortodox.ro/diverse/panaghia-tricherousa-icoana-maicii-domnului-trei-maini-96730.html

..............

Tot azi în Craiova un popă era să şi-o ia în bot la propriu. Ceva normal după părerea mea. Doar că enoriaşii care voiau să-l linşeze aveau alte motive şi anume că e nou în parohoie şi ei îl vor pe popa ăla vechi. Bun, s-a mai văzut şi asta. Schimbări de popi cu scandal, simpatizanţi în spasme etc. Daaaaaar, în cazul de faţă, în timp ce fanaticii îl alergaseră pe noul popă prin biserică, ăsta s-a încuiat în altar timp de aproape o oră şi la poarta bisericii aştepta un mort şi el ca tot omul mort, să i se facă citirea de teleportare din lumea asta. Şi aştepta şi aştepta şi spre ghinionul lui ....nimic. Detalii aici http://oradedolj.oradestiri.ro/preot-sechestrat-o-ora-in-altar-mortul-tinut-la-poarta-bisericii/actualitate/2012/03/04/.

………………..

Vin alegerile, locale şi de tot felul. Nu că ar avea legătură cu ce am scris mai sus. Doar nu vă închipuiţi criminali, violatori şi hoţi de tot felul făcîndu-şi campanii electorale prin casa Domnului sau …reprezentanţii terrazoizi ai mîntuitorului, mîngîind pe creştet credincioşii cu trei mîini portocalii, trandafirii sau, gizăs ştie cu care din ele , mîinile, or fi semnat spăşirea sau angajamentul lumesc. Că vorba aia, pe lumea asta, nu cealaltă, mulţi po-a să şi-o ia-n bot, indiferent de culoarea sutanei, a epoleţilor sau a instanţei judecătoreşti.

Să nu se creadă că a murit Boroiu şi i-am ţinut lumînarea sub jurămînt cu limbă de moarte. Nu, mie îmi place sportul….la simplu, în funcţie de necesităţile fiecăruia, vrei condiţie fizică-alergi, vrei să dai burta jos – faci abdomene.

iggy popi

De ce a venit iarna aşa subit?

2012-02-04T14:12:00.001-08:00

Înainte de asta am convocat o întîlnire de urgenţă a puterilor galactice scăpate de sub control . După ce am reîmpărţit universul, într-un mod avantajos mie evident şi am restabilit ordinea, am revenit printre muritori. La întoarcere m-am oprit la un “sfatul bătrînilor” să văd ce le mai bese mintea. Nimic spectaculos. Gîndiri digestive şi primate bine-nţeles. Că la 1900 Parisul avea metrou iar ţărăncile romînce fătau în lanu de porumbi pînă să ajungă Dinu Păturică la ele spune un singur lucru : fraieru nu era destul de rapid. Deci sfatul bătrînilor era fleaşcă. Că încălzirea globală, că e început de ianuarie şi pula zăpadă, că porcii pe care care tot anul îi crescuseră, i-au hrănit, i-au mîngîiat pe cap şi le-au dat nume a trebuit să-i taie pe uscat, adică fără zăpadă. Că recoltele lor de căcat sunt compromise şi o să moară de foame la fel ca morţii ce au golit market-urile de frica...pulii mele.

Se pare că treaba asta cu împărţirea universului mi-a luat mai mult timp decît mi-am imaginat. O chem pe Mama Natură la raport să se explice de ce-mi tulbură muritorii şi dacă nu cumva vrea să moară în chinuri pentru treaba asta. ( aşa, ca s-o sperii, nu vreau s-o ucid instant, am nevoie de ea să-mi rezolve treburile murdare, alea cu selecţia)

Ea e mama natură, Ionescu Roxana. (orice asemănare cu persoane reale e pur intenţionată)

O să spună muritorii că aş fi în stare s-o fut şi pe mama natură, cum am şi făcut, pentru a-mi rezolva treburile. Ei bine, DA! Drept dovadă, acum nu mai ştie ce să facă, ba ninsori zvonistice, ba îngheţ, ba ploaie care îngheaţă, mofturi! S-a văzut că pot topi ţurţurii şi zăpada cu puterea minţii, înainte de a se naşte. Zăpada, că d-aia a fost frumos pînă să plec la împărţirea universului.

Postare ulterioară.....mai ulterioară : cînd mă referii la " sfatul bătrînilor" mă referii la îmbătrîniţii ăia de soartă letargică şi nu la bătrînii propriu-zis de la ţară.

COI !!!!

2011-12-22T18:52:00.000-08:00

Cap de Bou.

Lu' Metrică îi place melodia asta, ştiu eu :

postasem mai devreme ceva cu ură, multă ură. cred că voiam să intru în spiritul crăciunului şi nu găsisem intrarea.

happy people

2011-12-20T08:23:00.000-08:00

nu toti P sunt H

metode de cercetare inductivă - în oglindă

si dacă aş avea mai mult de doi vizitatori pe blogul ăsta, aş face şi un concurs cu următoarele întrebări

1- care e oglinda?
2- de ce nu toti P sunt H?
3- ce marcă erau ochelarii de soare preferati ai lui Kim Jong-Il ?
4- credeti că e un desen de Perjovschi?

astept raspunsurile doar in cutia postală pentru că am uitat parola de la mail si nu raspund la sms.

Nuca

2011-12-19T14:36:00.000-08:00

Măseaua de minte

2011-11-09T18:33:00.000-08:00

Mai devreme sau mai tîrziu trebuia să abordez şi subiectul ăsta, la propriu. După repetate radiografii unde radioloaga îmi spunea c-am mişcat juma' de mandibulă (!!) şi trebuie să mă mai radiez încă o dată, mă trezesc în sala de aşteptare a dentistului care era de fapt dentistă. Înăuntru se auzea, evident, sfîrîind o freză. În faţa mea o uşă pe care scria "sterilizare". Numai cîine să nu fii, sau mă rog, posesor de sterilizabile. Nu ştiu ce e de suportat, un şut în coaie sau freza aia la un micron distanţă de nervu' premolarului. Cunoscînd experienţa ( e a 3-a oară) , adrenalina, mă gîndeam cum ar fi să fii dependent de dentist. Bagi dulciuri non-stop, faci carii doar de dragul sfîrîitului pe nerv. Asta e sado-maso pe bune. Ce biciuri, cătuşe, ciupituri de sfîrcuri sau ce-am mai văzut noi prin filme_!
După o scurtă cosmetizare a venit momentul treburilor serioase. Problema nu era măseaua bolnavă ale cărei rădăcini sunt sunt sudate de maxilar, căci mai nou am şi eu o problemă, mă despart greu de bani de măsele şi de curve. Dar trece. Problema e, sau nu, măseaua de minte. La prima vedere nu posed măsea de minte pe partea dreaptă a mandibulei. E un spaţiu gol. "Huston we have a problem!", spune dentista uitîndu-se la radiografie. Nu, nu avem, radem tot şi reconstruim, zic. Greu. Măseaua de minte e acolo, sub gingie, matură, crescută orizontal!! Pur şi simplu nu a vrut să iasă afară. S-a pus ca dracu, orizontal şi a preferat "s-o ardă underground".Mai mult, dezvoltîndu-se orizontal în mandibulă, le-a atacat pe celelalte direct în rădăcini. Adică nu a mai avut greţuri să răsară şi să zică "ştiţi, io sunt măseaua de minte, cresc, fac, dreg ", le-a dat direct la temelie . Fiind măsea de minte cred că i-a fost şi ruşine despre statutul ei să răsară într-un mediu aşa poluat, adică i-a fost ruşine de ruşinea celorlalte, căci de cele mai multe ori, o asemenea prezenţă potentă, stîrneşte răutatea ambientului. Mai mult, să fie sigură de supravieţuire s-a aşezat pe nu ştiu ce nerv important. Ca şi cînd mi-ar spune : " Dacă mă scoţi, îţi fut o semi pareză facială de nu-ţi mai simţi limba în nici-un franţuzesc mod posibil!" Şi vorba aia , semi-pareze am mai avut noi.
merg la dentist(ă) să pozez radiografia să se vadă că nu mănînc borş, not yet.

????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Beliefs

2011-10-19T15:08:00.000-07:00

Spuneam zilele astea că multe persoane nu mai cred în mare lucru . De fapt nu ştiu dacă mă-nvîrt eu prin medii greşite sau văd doar partea goală a paharelor de pe lîngă mine. Şi de lucru ăsta nu-ţi dai seama numai din ce spun dar şi din ce fac oamenii. Dacă pînă nu de mult mureau pur şi simplu la o adică pentru lucrurile, ideile în care credeau şi nu aşa, unii în puşcării, la Canal, astăzi ar vinde şi pe mă-sa şi pe ta-su fără să clipescă. Da, condiţia materială determină conştiinţa da şi cu pula-n cur şi cu sufletu-n rai nu poţi. A, aici am auzit-o p-aia “ Cu ce te-alegi în viaţă? Cu ce tragi pe pulă şi cu ce bagi în gură!”. Dacă eşi de-adreptul animal imbecil aşa e şi nu e musai vina ta. Şi mai e ceva, parcă tot mai mulţi sunt preocupaţi să fie alfa, să domine, să fută, să bage degetu-n cur, să dea cu cheia în timp ce tot mai puţini sunt pe pana lor. Treaba stă aşa de cînd lumea, dar vorba aia... “ pe noi nu ne fute oricine”. Ne futem singuri dacă e cazul să picăm la un moment dat, aş adăuga eu. Dar asta e altă discuţie.

Doream ca postul ăsta să fie despre lucrurile în care cred sau nu mai cred oamenii sau dacă mai cred în ceva, orice: poşete, pantofi , Domne- Doamne, iubire, (în ambele sensuri, 1- " hai sa facem iubire" si 2- "mare e iubirea noastră" )dar imi dau seama că e la liber oricum. Contează să crezi în ceva şi să nu faci rău, zic. Fiecare doarme cum îşi face patul dacă poate să doarmă.

refresh

2011-09-26T17:25:00.000-07:00

Mă tot freacă la pateu bugetarii ăştia de la Registrul Comerţului cu o adresă la care locuiesc pe de o parte şi la care mai şi lucrez în acelaşi timp. În acte. " Registrul Comerţlui", comerţ, cu alte cuvinte cumperi şi vinzi. Eu vînd şi fără să cumpăr. Idei. Adică pe mine??! Sper să nu mă termin prea repede, nici la propriu nici la figurat.
Altfel, str. Împăratul Traian sau Mihail Moxa? Împăratul Traian e viu, e bine, chiar dacă e la numărul 13. O să mă mut la alt număr dacă e cazul ( 30, 60, 1, 3, 31...) dar nu pe altă stradă aşa cum credeam că îmi doresc. This night has opened my eyes.

sau cine ştie ce dracu s-o mai întîmpla. Mi-e teamă de zilele în care greşelile nu se mai pot repara iar pariurile nu se mai pot cîştiga. oscillate wildly

şi totuşi some girls are bigger than others

RSR

2011-09-22T00:52:00.001-07:00

Binel Staicu e la bulău. Eu unul nu sunt foarte convins de toată povestea asta cu "fuga" în Ungaria (!!!), întorsul în ţară, arestarea, Nuţu, o fotografie ce seamănă dar nu răsare, în fine...nu mă interesează. Oricum lumea a uitat subiectul. Doar că duminică am fost la o nuntă la RSR. Mirii drăguţi iar nuntaşii s-au distrat cum au ştiut mai bine şi bine au făcut. Lăutari şi tot tacîmul inclusiv hostese. Din punctul ăsta de vedere, al hosteselor, puteam să rămîn urgent fără darul de nuntă căci nu aveam timpul necesar pentru a le convinge că sunt un tip deosebit şi nici nu cred că le interesa, tariful fiind la oră. Toate bune şi frumoase doar că era un nene p-acolo despre care am crezut la început că e animator sau ceva de genul. Cu tot respectul pentru eveniment dar tipul era genul de pinguin surescitat şi plin de el. Ulterior am aflat că era naşul. Se întîmplă des ca unii oameni să intre în pielea unor personaje foarte importante doar în capul lor. Şi ca ritualul să fie complet, naşul ţine un speach. Speach în care ne spune cum că " academia distracţiei" în Craiova a fost tot timpul la RSR, cum că de acolo s-a dat ora exactă în materie de petreceri şi el potrivea ceasul. De la masa la care stăteam se vedea clar că ceasul n-avea cuc. Nu pomenesc de Minerva, Jiul sau alte cîrciumi cu renume din oraş, dar ca un proaspăt absolvent al cîtorva academii, mai repede cred că tunurile din curtea RSR-ului sunt pistoale cu apă.

Bicla

2011-09-03T05:21:00.000-07:00

Aveam cam zece ani cred, îmi doream rău de tot o bicicletă. Și nu d-aia cu roți ajutătoare ci una de băieți mari. Opțiunile pe vremea lu' Ceașcă erau reduse. Pegas, tohanurile și cam astea erau. Existau totuși cîteva excepții: biclele preparate, tunate, up-datate. Am început atunci să-i bat la cap pe-ai mei că vreau bicicletă, că viața mea fără bicicletă e pustiu. Și nimic! Îmi tot spuneau că trebuie să mai cresc, că o să-mi rup mîinile, picioarele, că o să-mi sparg capul, povești d-astea. Am schimbat placa și am apelat la rude , la cunoștințe, prieteni de familie, cum că de ziua mea vreu bicicletă și am reușit. Cumnatu' (Miu) un prieten de familie mi-a făcut cadou o bicicletă ce-i rămîsese mică lui Mihăiță, băiatul lui. De fapt cred că a fost un fel de aranjament între ai mei și Cumnatu' dar nu mă interesa.
Linia de biciclete Pegas pe vremea aia, pentru cei care-și amintesc era la fel de variată ca programu tv. Exista modelul "rupt" cel care se putea îndoi de la jumătate, avînd pe cadru un fel de balama. Mai era modelul cu șa lungă și ghidon mare, ca de chopper. Eu căpătasem un alt model, destul de rar, care arăta cam așa : cadrul bicicletei cu șa lungă, ghidon cam ca cel de Tohan și șa scurtă. În aceeași perioadă Radu Dinescu de la scara 7 primise și el cadou o biclă model bulgăresc sau ceva de genul ăsta. Oricum ambele biciclete mi se păreau hidoase rău dar aveam un punct de plecare. Nu puteam să gonesc cu viteză prin curtea școlii sau prin fața blocului punînd frîne pe care ulterior le măsor. și nici nu impresionam cine știe ce fete cu pegasu primit așa că m-am pus pe treabă. Radu la fel. Pimp my bike era la mine acasă pe balcon sau în fața scării.

Pentru început am schimbat ghidonul, l-am înlocuit pe cel vechi cu unul mare, ca cel de la bicicletele cu șa lungă. Apoi țeava de la șa în așa fel încît să mă ridice mai sus să pot sta aplecat spre ghidon și nu lăsat pe spate ca motocicliștii de pe chopper. Acum problema era că sistemul de prindere al ghidonului nu putea strînge îndeajuns ghidonul pe care se mutase gentrul de greutate. Manșoane, șaibe și tot felul de fiare nu au putut înțepeni ghidonul oscilabil față-spate. L-am sudat, nu eu, un meșter. Pe spate aveam cauciuc gros, cu zimți, așa îi spuneam. Am pus și pe față unul dar ce să te faci că nu avea loc, furca era prea mică pentru cauciucul ăla gros. Am scos furca și m-am pus cu ciocanu, cu pila pe ea . Degeaba. Furcă de Tohan mergea și-i stătea bine. Vă dați seama că fiecare modificare aducea după sine o alta, lucrurile nu se potriveau, trebuiau tăiate, îndoite, ajustate. Spre exemplu furca de tohan avea țeava prea lungă și ieșea din cadru, nu mai putea fi prins nici ghidonul care era cu nucă, nucă ce trebuia și ea schimbată să se potrivească în furcă dar trebuia modificat și cuiul căruia de la atîtea strînsături i se futuse șurubul din capăt. Tăiat țeava de la furcă, făcut alt filet, chinu dracu dar aveam biclă nu glumă. Furca fiind prea lungă totuși, i-am tăiat din craci și am pilit alte scobituri în care să aibă loc axul roții din față. Apoi foaia și pedalele schimbate, trebuia una mai mare pentru viteză,. cu brațe lungi dar la curbe lovea pedala de asfalt. Lanțului îi mai trebuiau cîteva zale căci roata din spate nu se mai putea apropia de pedale. Doar vara meșteream căci era vacanță și mă lăsau ai mei mai mult pe-afară.
Făceam schimburi peste schimburi, strîngeam bani de piese. Într-un final i-am schimbat și cadrul. Ceva frumos. Super biclă. Îi priveam aproape cu milă pe cei cu biciclete standard. Goneam prin grădini, pe dîmburile de pămînt cînd se schimbau țevile de apă iar pe asfalt zburam. Mergeam pe-o roată, derapam controlat lăsînd urme pe trotuar cu roata din față! (fără să am frînă pe roată) Radu nu stătuse nici el degeaba cu bulgăroaca lui cu roți mici. Deși oarecum rivali, colaboram mai tot timpul, ne împrumutam de scule sau făceam schimb de piese. Cred că mai am și acum o cheie franceză de-a lui. Schimbasem sau modificasem de cîteva ori fiecare piesă a bicicletei în parte. Toată povestea a durat cîțiva ani buni iar cînd au apărut MTB-urile le dădeam clasă, de fapt nu lor ci celor care le călăreau.

Acum se strîng în fața blocului, (alt bloc) la scară cîțiva puști. Ascultă puya și pam-parap-pam-pap-param.

editare tîrzie:
Via Cipru, unde se află evident, Ciprian.

Cip: de bicla mea nu zici nimic ma?
Cip: ai innebunit rau sa vb despre biciclete
virgillmo: pai daca altceva nu am ce face
virgillmo: daca ziceam si de bicla ta nu mai era asa
Cip: cate detalii doamne
virgillmo: da nu mi-o amintesc , decat ca la inceput ai avut una cu sa lunga si ai facut o ghidusie in fata colegei aleia , blonda aia cu par lung si ochi albastri cu privire suava cum ar spune unii
virgillmo: si ai cazut
virgillmo: tii minte?
virgillmo: oana sau cum o chema?
Cip: da
Cip: oana batlan
Cip: ma bicla mea
Cip: era de fitze
Cip: noua
Cip: si mi a furat o vecinu tau
Cip: de la 2
Cip: Stica
Cip:
virgillmo: mah , nu era aia alba cu sa lunga?
Cip: pai aia ma
Cip: era un fel de chopper
Cip: asa
Cip: mini
virgillmo: gata imi amintesc

De vară

2011-08-25T11:25:00.000-07:00

Cînd am multe tîmpenii pe cap îmi vine greu să scriu. E firesc. E ca atunci cînd mergi la wc degeaba. Dacă nu-ţi vine , nu-ţi vine!. Nu vi s-a întîmplat să faceţi drumul degeaba doar pentru cîţiva stropi şi o amărîtă de băşină? Nu e cazul constipaţiilor sau blocajelor renale. Doar că atunci cînd unele mizerii din real life te fut la cap şi nici măcar nu sunt atît de amuzante sau interesante încît să merite să fie împărtăşite, nu-ţi vine. Noroc că e vară şi-ţi mai fuge ochiu' pe cîte-un tanga, pe sub o fustă, de-ţi vine să iei în pulă toate problemele.
Mare lucru şi cu blogurile astea, cu femeile, cu sportul, cu alcoolul, jocurile pe calculator şi multe alte metode de genul ăsta, care abordate,consumate ponderat şi alternant te scutesc de un blocaj renal la cap, dacă mi se permite exprimarea. Şi mi se permite. Am spus ponderat?!
Urmează aia cu bicicleta
........

Două rîndunici si o melodie

2011-07-14T12:58:00.000-07:00

Mă trezesc într-o dimineaţă, în urmă cu vreo două săptămâni, cu un zgomot ciudat în cameră. Sar peste primele gânduri şi încerc să-mi aduc aminte cu ce dracu am amestecat berea din seara precedentă. Pe şifonierul din faţa mea două rândunici, nici albe, nici negre, nici prea mari, dar nici prea mici. Mă uit la fereastră...închisă! Buun! Zic, Gile să vezi pe dracu, ce-ai făcut aseară, că n-ai ajuns acasă cu cine trebuia?! Încerc să gândesc pozitiv, adică bine că nu m-am trezit lângă mine cu un struţ sau mai ştiu eu ce alte dihănii zburătoate, târâtoare sau chiar mai rău, înotătoare. Mă uit la rândunici, ele se uită la mine. Acum, ce să zic, nu puteam să le privesc în ochi pe-amândouă în acelaşi timp. Mă ridic încet din pat să deschid fereastra, dar nebunele şi-au şi luat zborul. Mă grăbesc, să nu se-agite prin cameră şi să se rănească aşa cum am mai văzut că fac vrăbiile. Dar să vezi, rândunicile, mult mai deştepte decât vrăbiile, zburau prin cameră ca elicopterele fără să se atingă de pereţi sau abajur. Deschid fereastra, dar degeaba. Uşa de la dormitor deschisă (nici nu se închide de felul ei, dar asta e altă poveste). Uşa dă în hol, holul în baie, în baie fereastra deschisă. Pe acolo intraseră, pe acolo au şi ieşit fără prea mare deranj şi fără să salute.

Pe moment, mi-a părut rău că nu am avut aparatul foto la îndemînă sau măcar vreun telefon mai deştept, în sensul că funcţia maximă a telefoanelor din dotare e fix o lanternă. La fel de rău mi-a părut şi în dimineaţa asta, bine, era aproape amiază când m-am trezit, după o noapte în care am sărbătorit procurarea şi instalarea unui aparat de aer condiţionat, aparat care e mai tare decât laserul românilor cu care au topit tancurile ruseşti. Ajung, inevitabil, în bucătărie, căutând sticla de apă minerală. Aici, zgomot nelalocul lui din direcţia coşului de gunoi. Dacă venea dinspre frigider, nu era nici o problemă, pentru că observasem în ultima perioadă că face ca toate visele, din cauza căldurii, cred. Coşul de gunoi, gol.

Să n-o mai lungesc, aveam în bucătărie un liliac. Viu, de fapt, un pui de liliac. L-am întrebat ce dracu caută acolo şi nimic, nu mi-a răspuns, cred că era pui şi d-aia, nu învăţase să vorbească. Nici rândunicile nu erau prea vorbăreţe. Acum, m-am gândit că n-o să mă creadă nici dracu, mai ales după faza cu rândunicile, aşa că mi-am procurat imediat un martor. Am sunat-o de urgenţă pe Miky, zisă şi Profi, zisă şi Miha sau vecina de sub mine. Nu, nu i-am propus să urce să-i arăt dihania înaripată, dar i-am arătat liliacul de pe balcon.

Şi toate astea, în timp ce unele pisici de casă atacă doar florile din glastră şi mârâie la porumbei prin fereastre, vorba aia. A! P-aia cu şoarecele şi cu Piciu (fostul meu pisic) nu v-o mai spun, dar găsiţi ceva pe link-ul ăsta: http://www.gds.ro/Societate/2010-04-29/Blocuri+cu+sobolani.

Cutting

2011-05-31T12:32:00.000-07:00

SBMA: Rojo Intenso Clay Studio (Cutting me Off at the Past)

Baby steps

Piraţii din Coraibe

2011-05-29T17:24:00.001-07:00

Din Coraibe că a fost lîngă Corabia. Iar insula de acum şi pînă mai departe o să poarte numele ăsta, sper. Da, e o insulă pe Dunăre, una din mai multe insule. Cel puţin doi piraţi erau deja acolo cînd am ajuns, că tot e iufa asta cu Jack Sparrow . Deja treaba miroase a jurnal de călătorie deşi nu e. Dirijorul a avut formaţia aproape completă după cum a declarat. Fiecare cu orchestra lui, nu mă bag. S-a prins peşte, s-a făcut ciorbă, am mers cu barca. Şi la venire şi la plecare, că e vorba de o insulă iar înot ar fi fost exces de ...orice. Chiar ideea de a fi pe o insulă populată maxim de cîţiva mistreţi şi alte cîteva animale sălbatice face bine A.D.N.-ului. Spre sfîrşit soacra din Gabon a clacat şi i-a stricat ziua lu’ nea Costică. A doua zi de dimineaţă am schimbat mirosul, în gură, aşa cum bine recomandă Doctorul. Pescuitul, plimbarea pe Dunăre chiar dacă e vorba de transportul de pe un mal pe altul sau verificatul lansetei cu 68 de ace, fac toţi banii. Tocmai din cauza asta nu e bine să spui “aşa , şi?” Cele mai frumoase momente trebuiesc căutate. E ca şi cînd trenul pe care vrei să îl iei se formează aici. La ora 1 (13 zic).

Moartea domnului Lăzăroiu: legalizarea prostitutiei de frica războiului

2011-02-15T19:52:00.000-08:00

Vine un sociolog băsist şi spune că o să ne dăm în cap pe motiv de pizdă (fiecare cu gîndul lui)

Am auzit de Sebastian Lazăroiu în anumite medii cum că ar fi un fel de miez al sociologiei pe la noi. Printre altele mare mahăr la C.U.R.S. (ăia de ne mint cu sondajele). Asta înainte să devină consilier prezidenţial, moment în care I s-au turnat în cap tone de lături justificate şi degeaba. Sociologul nu a înţeles că pare cel puţin penibil. Ce spune wikipedia: “…un sociolog şi politolog român, care deţine în prezent funcţia de consilier prezidenţial la Departamentul Planificare şi Analiză Politică al Administraţiei Prezidenţiale (din 2007).”…..…-n..izdă Gigi Marga. Să fii cu limba-n curu lu Băsescu pe bani frumoşi, să inventezi sondaje la comandă e o mizerie de înţeles, nu de înghiţit. Dar să vii cu un coverstory in Q magazine gen http://www.qmagazine.ro/articole/7547/demografia-iubirii-revolutie-sau-razboi.html cu titlul “ Demografia iubirii: revoluţie sau război?”, să scrii cu curul inepţii corelate cu nişte date statistice, e o mizerie de dat cu tifla. Deci dau.

Aş scoate multe citate din articol şi le-aş comenta dar cred că Lăzăroiu nu merită tot efortul ăsta interpretativ (e!), deci vă las pe voi să citiţi pe link-ul de mai sus, să vă doară ochii cum m-au durut şi pe mine. Cum revoluţia din decembrie ar fi avut ca substrat psihologic faptul că erau mai multe muieri decît bărbaţi la socoteală spune autorul Lăzărescu……. „Dacă în 1989 aveam două partenere la un bărbat şi s-a ajuns la o revoluţie politică, în 2019 vom avea 1,3 parteneri la fiecare parteneră’’ şi se va ajunge la o violenţă sexuală nasoală! Ca şi cînd ai compara metru cub de apă caldă cu becul ecologic pe metru pătrat, ceva de te doare umbra capului! Lăzăroiu se screme să lipească o statistică demografică de ceva teorii ale interdependenţei. Spune el cum că la trei femei s-ar bucura cu acte patru bărbaţi fără o căciulă şi asta prin 2019. Şi unul din cei patru, adică cel rămas p-afară, împreună cu un altul al 4-lea din aceeaşi altă schemă ş.a.m.d., or s-o pună de-o mare revoltă pe motiv că nu mai au ce fute (cu acte) aici la noi, în valahia plus ce-o mai fi prin ţara asta. Şi una din soluţiile propuse ar fi legalizarea prostituţiei. Păi nene Lăzăroiule, trebuia să te caci sociologic pe tine să ajungi la concluzia asta? Trebuia să ne dai titlul ăsta de toată jena cu “ Demografia iubirii: revoluţie sau război?”, de parcă sentimentele maică-ti ar fi fost penetrate de vre-o coordonată statistică ce dădea măsura impunerii calitative în studiile lui Dimitrie Gusti dacă ar fi dat cu monografia şi prin Comăneştiul de Bacău? (aici a fost născut consilierul prezidenţial).

gen libertatea, aţi înţeles?

Turismul, petrolul şi egiptenii

2011-02-08T10:39:00.000-08:00

Negociam un căcat de cîrpă, pe numele ei „garabie”. Făcea maxim 1 euro. Omuţ cerea în jur de 40 (euro), atît de mare e nesimţirea. Atît de mare e japca în Egipt. Trebuie să fi trecut zeci de duzine de retardaţi parveniniţi care să fi plătit suficient de mult de dragul conformării la standardul de turist suficient, degustător interesat al culturii autohtone, de dragul de a fi interesant şi atît. Cu alte cuvinte, turistul papagal. Şi ţiganii au mirosit treaba asta. Nu sunt rasist, xenofob, dar aşa cum spui despre ardeleni că sunt într-un fel, despre chinezi că au caracteristici specifice, de ce să nu spui şi despre ţigani că au şi ei felul lor de a fi şi asta nu în mod peiorativ?! Dar aici e o altă discuţie.

Aşadar, una din vrăjelile maxime ale turismului se cheamă Egipt. Nisipul îţi intră şi în cur pe tot parcursul traseelor turistice. Vîntul îţi suflă în ochi tot praful ăla de căcat cu un tupeu pe care îl găseşti doar la ghizii de doi lei care plimbă turistul ca pe maimuţă dintr-un loc în altul. Locuri mai mult sau mai puţin încărcate de importanţă istorică, dar cu siguranţă încărcat de shopuri cu mirosuri ieftine în care ar trebui sa te simţi de porc dacă nu cumperi un souvenir “autentic”.

Să ştim cum stăm şi cu egiptenii ăştia. Egiptul ăla de demult, antic, părinţii papirusului şi învăţătorii cosmogoniilor, matematicienii care-au rupt gura romanilor şi vechilor greci, Egiptul în care-i găsim ulterior pe Pitagora, Thales, etc. studiind geometria, filosofia şi astrologia, despre care Herodot spunea că sunt cei mai învăţaţi oameni, mai isteţi decît elenii, nu are nici o legătură cu lumea arabă contemporană care-şi paşte cămilele întâmplător sau nu pe acelaşi spaţiu al Vechiului Regat care a dăinuit două mii şi ceva de ani.

“Mai mult de un euro nu-ţi dau pe cîrpa asta”, i-am spus “egipteanului” în timp ce-l respingeam cu tot cu cîrpa lui din spaţiul meu critic de 30cm. Nu mi-a înţeles îngrijorarea şi-mi explica într-o engleză mai stîlcită decît a mea că voi face o afacere bună. Era agresiv, îmi punea cîrpa aia în braţe. Şanse zero. Tîrgul Romaneşti e copil de ţîţă. Agitatu’ dracu se zbătea gesticulînd spasmodic de parcă ar fi fost o chestiune de viaţă şi de moarte, pînă cînd i-a sărit saliva din gură atingîndu-mă, stropii frizîndu-mi mecla. În secunda doi, treanţa lui zbura pe acoperişurile bazarului în timp ce eu îmi încercam şutul în stil Bumbescu pe garabia cu care era îmbrăcat. Tot bazarul a luat foc instant, parcă mi-am băgat pula în allah în tipmul plecăciunilor lor prefăcute de la ora 5 sau 6, ei ştiu. Pietrele pe care ţi le arată islamicii la Luxor, Karnak, Cairo, nici măcar nu sunt ale lor. Da, am o părere destul de proastă despre musulmănime, nu de alta dar... am şi poze. Altfel nu am nimic cu ei, cu tot cu potenţialul lor exploziv pe care-l poartă în AND, dînd impresia de bubă coaptă. Cînd au venit pe teritoriul vechiului Egipt pe la anii 600 au găsit ieşind din nisipuri vîrfurile vechilor temple. Şi ce-au spus? “……mm... buun, nu ne interesează ce sunt astea, noi ne construim pe ele, din căcat de camilă, nişte moschee de dat cu capu’...” Pe la începuturile secolului trecut, alţi cercetători decît cei autohtoni, arheologi, pasionaţi de cultura egipteană, le-au deschis ochii despre potenţialul pe care au stat cu curul mult timp.

Ei! Nu cred că are vreo legătură ce am scris pînă acum cu Mubarak, dar îmi stătea pe limbă. Ce pot spune e că oamenii ăia clar au nevoie de un stăpîn, căci se vede cît de repede pun mîna pe bîte (made in SUA), azvîrlind în sus preţul barilului de petrol .

Şi pentru că mi-am adus aminte că am fost, sunt şi voi fi un pozar cu potenţial, unele fotografii fiind făcute pe vremea cînd învăţam să zbor postez mai jos cîteva imagini.

moscheea construită pe templul din Luxor

   Ocean's eleven !!
   National Bank of Egypt

...no comment

Gata!!! Pusei şi pozele.

Dumnezeu e american

2011-01-25T13:04:00.000-08:00

Papa a binecuvantat reţelele de socializare. Cum ar veni, şi-a dat ok-ul inclusiv pentru youtube şi numai ăl de sus ştie ce poţi găsi acolo! Aşadar, Vaticanul şi-a dat seama că nu poate sta nebăgat în seamă şi le-a făcut internetiştilor, aceşti atleţi necondiţionaţi ai spaţiului virtual, o aroganţă. Parcă îi şi văd pe cardinali la raportul de seară: “Benedicte, îi ştii p-ăia cu internetul de care ţi-am spus? Nu se mai poate cu ei....! Ei bine, au luat şi globurile de aur cu reţeaua aia a lor care tinde să devină mai dihai ca a noastră...”. Răspunsul a fost pe măsură. Ca în bancul cu americanii şi ruşii, cei din urmă hotărînd să vopsească luna în roşu din motive comunisto-ideologice…După ce au terminat ruşii, Bush le-a spus alor lui: “În roşu? Luna?.. Oook… acum mergeţi şi scrieţi Coca-Cola pe ea”. Cam aşa m-am hotărît să-mi fac blog. Şi sucit cum sunt (în iarna asta) îl scot pe Benedict din cărţi şi aştept ca Preafericitul Părinte Patriarh Daniel să binecuvînteze filmele de animaţie şi asta pentru un real kombat la Oscaruri între Toy story şi restu' lumii (eu fiind de fapt un mare fan al "The Penguins of Madagascar", King Julien is my favourite).

M-am sucit (v-am spus că sunt aşa)

Dumnezeu e chinez!

1 - China a anunţat creştere economică de aproximativ 10%.

2 - Cred că la chinezi se referea D în fătarea lumii – a se citi „Geneza” cînd a spus ceva de genul “Înmulţiţi-vă şi stăpîniţi pămîntul”.